Fără să îți setezi obiective, este foarte ușor să cazi într-o stare de haos, să te simți fără vlagă sau să te simți pierdut. Iată o binecunoscută strategie de setare a obiectivelor.

Un obiectiv este nevoie să fie :

• S – specific. În loc să zici « îmi doresc să îmi îmbunătățesc comunicarea », mai bine afirmă « îmi doresc să exersez comunicarea asertivă ». Este de mai mare ajutor să identifici ceva clar, concret ca și obiectiv, deoarece este mai ușor de urmărit și obținut.
• M – măsurabil. Formulează-ți obiectivul în așa fel încât să îți fie simplu să îi urmărești progresul și să fie evident când l-ai atins. De exemplu, învăț pasul 1, 2 și 3 ai comunicării asertive.
• A – angrenat în realitate. Nu seta obiective imposibile. Fă o analiză a parcursului vieții tale de zi cu zi și pune-ți întrebarea dacă obiectivul este realizabil pentru tine.
• R – realist. Dacă tocmai ai aflat că stilul tău de comunicare este pasiv-agresiv, nu te aștepta să înveți să comunici asertiv în câteva zile. Optează pentru a seta obiectivul realist ca să crești șansele de succes.
• T – delimitat în timp. Stabilește un timp în care să finalizezi obiectivul. Un plan cu ceea ce ai de făcut zilnic sau săptămânal pentru atingerea obiectivului s-ar putea să te ajute.

O data ce ai finalizat obiectivul, recompensează-te, bucură-te, sărbătorește munca pe care ai depus-o și perseverența de care ai dat dovadă. De asemenea, pune în aplicare următorul plan pentru îndeplinirea obiectivului ce urmează pe lista ta.

SUCCES! Am încredere că vei reuși. Trăiește-ți viața cu adevărat.

Bullying-ul este definit ca fiind un complex de comportamente ostile/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. De regulă, un bully (o persoană sau un grup de persoane), își exercită puterea asupra acelora care sunt în minoritate (cei care au aspect diferit, arată neajutorați), în mod repetitiv și cu intenția de a-i face rău.

Există mai multe tipuri de bullying:

• Bullying-ul social se manifestă prin intimidare, umilire publică și distrugerea reputației sociale;
• Bullying-ul fizic se manifestă prin agresivitate fizică și distrugerea bunurilor personale;
• Bullying-ul verbal ține de insultare, poreclire și tachinare cu conotație negativă
• Cyberbullying-ul este o forma de agresivitate psihologică și de umilire manifestată online, pe rețelele de socializare sau prin SMS.

Toate au ca și consecință daune emoționale.

De fapt, în ultimii ani, agresorul nu mai este doar acel copil crescut într-o familie unde agresivitatea e un stil de educație. O ipoteza recent formulată, este că popularitatea, oferită din puterea pe care copilul o manifestă atunci când agresează, este un criteriu mult mai des întâlnit la agresorii de astăzi. Se vede a fi o lupta de putere, de ierarhie socială.

Din punctul meu de vedere, bullying-ul este datorat unui cumul de factori: stilul de educație de acasă, modelele oferite de la părinți de a face față emoțiilor negative și de raportare față de alți oameni, presiunea dată de societate ca unul să fie mai bun decât celălalt, „imaginea perfectă” și critica mascată de sarcasm oferite prin mass media. Toate acestea duc la dorința indusă de a „fi perfect, de a fi cel mai bun, cel mai plăcut de către ceilalți”, apărându-și acest statut prin agresivitate fizică și psihologică.

Se întamplă uneori ca adolescenții sau copii, să nu verbalizeze acasă că sunt agresați fizic sau psihic din diverse motive, fapt care duce la amânarea rezolvării problemei lui.

Iată cateva semne care îți pot arăta că al tău copil este agresat:

• începe să ceară bani, sau cere mai mult dintr-o dată fără o explicație pertinentă;
• sună de mai multe ori de la școală și spune că dorește acasă;
• se plânge că il/o doare capul, burta des;
• are performanțe mai slabe la școală;
• se simte anxios, agitat mai ales când vine vorba de mers la școală;
• apar vânătăi, zgârieturi sau alte semne pe corp ce nu au o explicație pertinentă;
• pierde gadget-uri, haine sau alte obiecte personale destul de des.

Este important de menționat că prevenția și intervenția în bullying, cu rată de succes mare, se face în echipă. Echipa este formată din copii, părinții copiilor, consiliul școlii și psihologul școlii. Orice alte metode sunt eficiente dar nu cu maxim de capacitate de rezolvare.

Ce pot face eu ca și părinte să imi ajut copilul agresat?

• să vorbesc cu copilul despre bullying
• să fiu atent la schimbările în atitudine și comportament al copilului
• să cresc încrederea în sine a copilului tău
• să nu rezolv problema în locul lui, ci să il sprijin să și-o rezolve singur
• să ii ofer empatie, să simtă că acasă este înțeles și apreciat
• să fiu eu însumi un model antibullying
• să il ajut să înteleagă fenomenul de bullying și metode de rezolvare prin exemple concrete din viața mea

SUCCES! Am încredere în tine că vei găsi soluții optime la problemele cu care te confrunți. Trăiește-ți viața cu adevărat!

La prima vedere, jocurile video pot părea o activitate obișnuită, similară cu cititul sau vizionarea de filme. Cu toate acestea, jocurile sunt concepute pentru a fi captivante și pot crea dependență pentru unii dintre noi. Acest lucru se datorează modului în care oferă recompense frecvente, creează o atmosferă aproape reală și declanșează emoții puternice. Iată câteva detalii despre aceste caracteristici:

Recompensele în jocurile video

Fiecare joc video utilizează recompense pentru a menține implicarea jucătorului. Aceste recompense pot include elemente simple, cum ar fi compararea scorului propriu cu cel al altor jucători, ceea ce motivează continuarea jocului. Alte recompense, precum obținerea unor arme, deblocarea unor niveluri sau dobândirea unor puteri, sunt concepute astfel încât să fie atât puternice, cât și subtile, influențând jucătorii să continue să joace. Fără aceste feedback-uri sub formă de recompense, jocul ar deveni rapid monoton și lipsit de atracție.

Jocul cu multiplii jucători nu moare niciodată

Un aspect fascinant al jocurilor video online este că acestea nu permit niciodată o împlinire completă a obiectivelor. Atunci când joci singur, poți ajunge să te plictisești odată ce ai atins scorul maxim. În schimb, în mediul online, întotdeauna vei întâlni jucători mai experimentați care au stăpânit mai bine manevrarea avatarului. În plus, jocurile online introduc sistemul de comparație, similar cu cel întâlnit în școală, mass-media și, uneori, în familie, care compară performanțele noastre cu ale altora. Acest mecanism contribuie la un cerc vicios de comparație, frică de eșec, perfecționism și auto-critică, menținând astfel dorința de a excela și în domeniul jocurilor video.

Emoțiile puternice manifestate în joc

Creierul nostru nu face distincție între experiențele pe care le trăim în raport cu noi înșine și cele care implică alții; totul este perceput ca o experiență personală. Această dinamică se aplică și în cazul jocurilor video. Acestea sunt concepute pentru a provoca emoții intense, pe care creierul le integrează ca și cum ar fi realitatea noastră directă. Astfel, te poți simți complet imersat într-o lume virtuală, având dificultăți să te deconectezi de la aceasta.

Densitatea și expansiunea jocurilor

Complexitatea și numărul extins de etape din jocurile video moderne fac ca îndeplinirea acestora într-un timp scurt să fie extrem de dificilă. Multe jocuri integrează elemente sofisticate, precum personalizarea avatarului (care reflectă o extensie a personalității tale), sisteme financiare similare cu cele din viața reală (unde trebuie să completezi anumite etape pentru a câștiga bani necesari achiziționării de obiecte în joc) și concepte de familie și evoluție. Aceste aspecte se desfășoară fără confruntările și criticile din viața reală, atrăgând jucătorii să rămână în zona de confort a jocului.

Deși există riscuri de dependență de jocurile video, nu toți jucătorii ajung la acest stadiu. Jocurile pot reprezenta o sursă valoroasă de distracție și relaxare, atâta timp cât ne menținem sănătatea mentală, emoțională și spirituală, și ne simțim echilibrați și în siguranță în viața reală. Astfel, conștientizarea riscurilor și stabilirea unor limite clare reprezintă pași importanți în menținerea unui echilibru sănătos.

Am încredere în tine că vei găsi calea potrivită pentru tine. Trăiește-ți viața cu adevărat!

De foarte multe ori se întâmplă ca motivația noastră să se disipeze, deoarece ne lăsăm ghidați de automatismele zilnice și nu depunem efort conștient în a analiza și menține obiectivele propuse. Acestea se pot întâmpla mai ales în cazul proiectelor lungi, indiferent că este vorba despre crearea unui joc video, dezvoltarea unei aplicații, scrierea unei cărți sau menținerea unui business de service auto. Iată câteva informații ajutătoare în menținerea motivației:

Construiește-ți planul împărțindu-l în mai multe obiective

Dacă nu îți împarți proiectul în obiective mai mici pentru a le include în agenda zilnică, riști să te demotivezi repede și să uiți, în momentele grele, pentru ce muncești. Aceste obiective, pentru a reflecta realitatea și a te ajuta în menținerea motivației, trebuie să fie Specifice, Măsurabile, Angrenate în realitate, Realiste și delimitate în Timp (vezi articolul despre obiectivele SMART).

Evită să te grăbești sau să îți iei prea multe sarcini

Angajamentul este unul dintre cele mai importante aspecte când vine vorba de proiecte pe termen lung. Angajamentul presupune o decizie asumată și responsabilă de a susține proiectul. Dacă apare nerăbdarea, dorința de a face cât mai repede cât mai multe pentru a termina, este de preferat să te întorci la analiza inițială și să calculezi dacă se merită accelerarea activităților. De asemenea, poate să fie tentant uneori să te concentrezi atât de mult pe activitățile proiectului tău încât să amâni celelalte aspecte ale vieții tale: emoțional, familial, spiritual etc. Pentru a derula un proiect pe termen lung cu succes, este important să păstrezi un echilibru între viața profesională și cea personală.

Trăiește cât mai mult în prezent

În sistem de supraviețuire, creierul nostru lucrează mai mult pe automatisme (mersul, spălatul pe dinți, șofatul etc.), oferind timp pentru a face altceva cu mintea. Dacă acest timp este folosit constructiv, avem o viață echilibrată și fericită, dacă acesta este inundat de îngrijorări și alte gânduri distructive, atunci ne facem un deserviciu. Una din metodele de folosire a minții în beneficiul nostru, este de a sta cat mai mult în prezent, a fi conștient de fiecare pas pe care îl faci. Cu cât stau mai mult în prezent, cu atât sunt mai conștient de motivele pentru care am ales acest proiect și, drept urmare, mă mențin motivat.

Oferă-ți timp de relaxare

Cu toții stim că un proiect pe termen lung poate să fie un maraton. Oricât de mult antrenament ai avea, nu vei putea niciodată să menții pe termen lung un sprint. Ai nevoie să știi cât poți duce și să îți acorzi o pauză din când în când. Evitarea unui BURNOUT (vezi articolul despre BURNOUT) se poate realiza în mod deosebit prin acordarea de pauze și oferirea de recompense la finalizarea unui pas important. Productivitatea crește atunci când suntem relaxați și odihniți, iar motivația se menține odată cu ea.

SUCCES! Am încredere că vei reuși. Trăiește-ți viața cu adevărat.

Poate ai observat că, după o conversație în care ești criticat sau se discută despre tine aspecte negative, rămâi cu un gust amar. Este posibil ca acele cuvinte care au ajuns la tine să activeze niște credințe puternic negative precum „Trebuie ca lumea să fie corectă” sau „Este groaznic dacă greșesc”. Când aceste credințe se activează, de obicei inconștient, declanșează o dată cu ele și emoții negative puternice precum furie sau frică.

Dacă te afli în interacțiune cu cineva care îți adresează vorbe dureroase, iar tu îți schimbi emoția dintr-o dată și te simți rău, primul pas este să zici STOP și să respiri adânc de câteva ori. Apoi fii sincer cu tine și întreabă-te „Ce spun despre mine aceste cuvinte?” și „Ce emoție simt când gândesc asta?”. Dacă starea însă persistă, continuă cu „Sunt 100% adevărate aceste gânduri?”, „La ce îmi folosește să gândesc așa?”.

Când îți pui astfel de întrebări începi să fii în prezent, să conștientizezi gândurile despre tine care te deranjează. Punând cât mai multe întrebări, aceste gânduri nesănătoase ajung să fie devalorizate și face mai ușoară schimbarea lor. Evident, acest proces este complex și uneori dificil, dar nu imposibil.

Dacă te afli într-o situație în care ești încolțit de interlocutor și acesta te bombardează cu informații dure și distructive, una din cele mai bune soluții este să îți repeți în minte informația adevărată și sănătoasă. De exemplu, dacă cineva îți spune că ești o persoană incapabilă și care nu știe să facă nimic, îți repeți în minte că „Sunt o persoană capabilă să fac multe lucruri. Fac tot ce depinde de mine să îmi îndeplinesc scopul propus, dar pot să accept dacă eșuez”.

SUCCES! Am încredere că vei reuși. Trăiește-ți viața cu adevărat!

Arată copilului că îți pasă!

Dacă copilul tău este anxios în privința școlii, pune-i în pachetul cu gustarea din pauze bilețele cu încurajări.

Copiii absorb emoțiile și gândurile celor din jur (mai ales anxietatea și alte emoții negative). Astfel, dacă primește un model optimist și plin de încredere, atitudinea și comportamentele lui se vor schimba în bine.

Lasă copilul să știe că e firesc să fie puțin agitat

La orice nou început, starea pe care o va depăși când devine familiar cu colegii de clasă, profesorul și rutina școlară.

Nu exagera

Dacă primele zile sunt puțin mai grele, încearcă să nu reacționezi catastrofic. Copiii mici, în special, pot prezenta inițial anxietate de separare sau timiditate, dar profesorii sunt instruiți să-i ajute să se adapteze.

Reasigură-i dragostea pe care o resimți față de el și că pe parcursul zilei vei fi mereu cu gândul la el.

Rămâi calm și pozitiv

Copiii care au avut un moment dificil academic, social sau au fost tachinați sau agresați pot fi mai anxioși și pot ezita să se întoarcă la școală. Adu-i aminte copilului tău că poate să depășească orice obstacol și că nu este singur.

SUCCES! Am încredere că vei descurca de minune. Trăiește-ți viața cu adevărat!

În mai 2019, Organizația mondială a sănătății (World Health Organization) declară burnout-ul ca un fenomen ocupațional inclus în ICD-11 (International Classification Diseases) cu definiția:

Un sindrom conceptualizat ca și rezultat al stresului cronic la locul de muncă, ce nu a fost gestionat cu succes. Este caracterizat prin 3 dimensiuni:

1. sentimentul de epuizare sau senzația că ești secătuit de energie;
2. creșterea nevoii de distanțare mentală față de locul de muncă sau creșterea cinismului și a emoțiilor negative față de locul de muncă;
3. scăderea eficacității în muncă.

Putem vorbi despre burnout în mod specific doar în contextul ocupațional și deloc în celelalte domenii din viața persoanei.

Sursă: Organizația Mondială a Sănătății

Nu este un șoc faptul că Organizația Mondială a Sănătății a declarat burnout-ul ca și fenomen ocupațional, fiindcă acesta este observat și investigat de când au luat amploare corporațiile și multinaționalele. Practic, burnout-ul este o formă a creierului de a supraviețui. Ce vreau să spun prin asta este că suprasolicitarea mentalului, lipsa de relaxare și somnul inadecvat duc la stresul organismului. Creierul trimite din timp semnale pentru a lua o pauză de la supraactivitatea mentală prin dureri de cap, dureri musculare și alte simptome fizice minore. Dacă ele nu sunt ascultate, organismul intră într-o „depresie forțată” numită burnout, acesta fiind obligat să se odihnească, de aceea apar stările de epuizare fizică și mentală. Evident că toate acestea influențează judecata și în mod direct eficiența în muncă și în relaționare.

Diferența dintre Stress și Burnout

Conform paradigmei Cognitiv Comportamentale, emoția este consecința gândului, astfel, dacă avem gânduri disfuncționale (puternic negative) vom experimenta emoții disfuncționale (puternic negative). Stresul apare după o perioadă în care, în mare parte din zi, am simțit anxietate (o frică în imaginație).

Burnout-ul este un fenomen de forțare a repaosului, creat de creier pentru supraviețuire. Știu că este mult spus supraviețuire, dar o parte din creierul nostru reacționează animalic, primitv, drept urmare este firesc ca atunci când persoana nu recepționează semnalele de pauză, partea primitivă să preia conducerea și să oprească pericolul (suprasolicitarea).

Una din metodele de prevenire al burnout-ului este de a-ți asculta propriul corp. Dacă simți că te trezești obosit, chiar dacă ai dormit suficient sau ai dureri de cap, nu te mai poți concentra suficient de bine ca înainte (și ai exclus varianta că acestea vin din cauza unei probleme fizice), atunci este momentul să te oprești. Fă exerciții de a sta în prezent, exerciții de respirație, observă-ți gândurile și emoțiile care îți trec prin minte și pe care le simți. Ia o pauză de 10 minute și uită-te pe fereastră, sau fă puțină mișcare, deconectează-te de muncă. Apoi reanalizează-ți stilul de viață și schimbă acolo unde consideri că te dezavantajează.

SUCCES! Am încredere că vei găsi soluția optimă pentru tine. Trăiește-ți viața cu adevărat!